Atat de multa lumina in jur, e ca
si cum ar sta in mijlocul soarelui. Alex incerca sa inteleaga ce se intampla
sau unde se afla. Era ca intr-un vis, dar parea extrem de real. Nu putea totusi
sa isi identifice corpul, era doar ca o prezenta siprituala intr-o mare de alb.
A incercat sa isi aminteasca ultimul lucru pe care l-a facut, dar nu a reusit. Nu
stia cum de atata lumina nu ii deranjeaza ochii, asta daca avea ochi. Era ca si
cum ar fi privit cu sufletul, simtea tot felul de senzatii, dar nici una
familiara. Apoi a auzit un sunet ascutit, ca acelea de la aparatele de spital. La
inceput era continuu, dar apoi a inceput sa il auda intrerupt. A simtit o
durere ascutita in piept, ca si cum 1000 de ace ar fi fost infipte in ea. Tot corpul
ei era in convulsii si extrem de incordat. A deschis ochii. Era intr-un spital.
Nu stia cum a ajuns acolo, si nici de ce erau atatia doctori in jurul ei. Se simtea
ca si cum o parte din ea lipsea. A simtit o mancarime in mana dreapta dar cand
a incercat sa o ridice sa se scarpine a observat ca nu mai era. Acelasi lucru
s-a intamplat si cu piciorul drept. Panica a pus stapanire pe ea. Ii lipseau o
mana si un picior si nu stia cum s-a intamplat asta. Doctorii erau toti
deasupra ei, folosind lanterne si stetoscoape. Si-a rotit privirea in jur si
si-a dat seama ca era pe o masa de operatie. Ce se intamplase cu membrele ei si
de ce nu incercau doctorii sa i le puna la loc? Si-a dat seama de unde era
durerea din piept, a observat ca era cusuta de la piept in jos. A suferit o
operatie, dar de ce era treaza, nu trebuia sa fie sub anestezic? Toate gandurile
astea ii oboseau mintea si simtea cum privirea i se incetoseaza, simtindu-se ca
atunci cand abia s-a trezit, in loc sa simta somnul propriu zis. In orice caz
in scurt timp a inchis ochii.
A alunecat
intr-un somn adanc fara vise si s-a
trezit intr-un salon de spital, nestiind cat timp a trecut de cand a adormit. Se
pare ca a iesit din operatie, insa mana si piciorul inca lipseau. Cateva asistente
si 2 paramedici se agitau pe langa patul ei. Au ridicat-o cu cearsafuri cu tot
si au asezat-o pe o targa care a inceput sa se indrepte pe holul spitalului
spre rampa de acces a ambulantelor. Dupa ce a fost urcata in ambulanta, au dat
drumul la sirene si au demarat, departandu-se de spital. Unde o duceau? De ce
nu incercau sa o faca bine? Din nou a cuprins-o frica, dar nu din cauza starii
din care se afla ci din cauza lipsei de memorie. Incerca sa puna cap la cap
mici fragmente dar nu reusea. A incercat de cateva ori sa vorbeasca, dar nu a
putut sa scoata decat niste sunete inteligibile. I-a auzit pe un paramedic cum
vorbea prin statie spunand ca are o pacienta in stare critica pe care o vor
transporta pentru ingrijiri imediate. Asta i-a oferit un oarecare sentiment de
liniste, asigurand-o ca vor face tot posibilul sa o repare. La scurt timp
masina s-a oprit. Cei doi paramedici au transportat-o cu targa in ceea ce parea
o casa oarecare. Nu semana deloc a spital. Au dat buzna pe usa, au dus-o intr-o
camera mare si intunecata plina de instrumente chirurgicale, au ridicat-o si au
pus-o pe o masa dupa care au plecat. Era singura in intuneric, incapabila sa se
miste prea mult, stiind ca nu putea sa mearga. Dupa aproximativ zece minute a
intrat un barbat cu o masca pe fata si
imbracat in robe ca ale doctorilor. Incerca sa inteleaga ce cauta acolo si cine
era acel barbat dar cu cat se gandea mai mult, cu atat mai greu ii era sa puna
totul in ordine.
Omul parea speriat la inceput,
facand-o si pe ea sa se simta nesigura, dar s-a linistit cand a vazut ca a
ridicat de pe o masa alaturata unul din picioarele ei. Cu multa indemanare i
l-a asezat la loc si a inceput cu maini sigure sa i-l reataseze. Acelasi lucru
s-a intamplat si cu mana care lipsea. Abia apoi barbatul i-a facut o injectie
si i-a spus ca totul va fi bine si ca nu o sa simta nimic. Apoi a cuprins-o din
nou un somn adanc, de data asta plin de vise pe care ii era greu sa le
inteleaga. S-a trezit intr-un pat, de data asta nu de spital. Era un dormitor
mare care avea perdelele trase. A incercat sa se ridice dar a observat ca avea
mainile si picioarele legate. A cuprins-o din nou frica dar pentru putin timp
deoarece a observat ca avea toate membrele la locul lor, dar observase un lucru
ciudat: nu existau cusaturi, nici macar cicatrice in locul unde ar fi fost
reatasate. De asemenea nu mai avea nici cusatura de pe piept. Incerca sa isi
dea seama din nou daca e un vis, iar durerea pe care a simtit-o la inchieieturi
atunci cand le-a smucit incercand sa se elibereze i-a confirmat ca era treaza.
Barbatul a intrat in scurt timp in
camera. Era gol de la brau in jos, cu mana pe erectia lui. Socata a observat ca
era Matt, logodnicul ei. A inceput din nou sa o cuprinda frica, fiind
constienta de ce avea sa se intample, insa nu ii era frica de actul in sine ci
de faptul ca era legata de pat. S-a smucit si mai tare, dar asta nu a facut
decat sa ii provoace si mai multa durere. Alex abia atunci a observat ca si ea
la randul ei era aproape goala, cu hainele majoritatea rupte. Matt s-a aplecat
dasupra ei si pana sa aiba timp sa tipe o senzatie de placere i-a strabatut tot
corpul. A inceput sa tremure de placere si sa simta caldura incitanta a
orgasmului punandu-i stapanire pe fiecare centimetru din corp. Nu mai simtea
nici frica, nici nesiguranta, doar o imensa si eliberatoare placere. Totul a
durat aproximativ 10 minute dupa care, intr-un mod inexplicabil a adormit din
nou.
Din nou s-a trezit legata, de data
asta de un stalp intr-un subsol, avand toate hainele pe ea in stare impecabila.
A intors capul spre locul de unde se auzeau niste gemere si a vazut corpul unei
fete, pe podea cu fata in jos. A inceput sa tipe cat o tineau plamanii dar nu
parea sa aiba vreun efect. Tot ce i s-a intamplat pana acum nu avea nici un
sens. Cum a ajuns aici de la spital, lipsindu-i o mana si un picior, iar acum
fiind perfect in regula. In regula din punct de vedere fizic in orice caz,
deoarece psihic era la pamant. Era prea mult de suportat, a inceput sa planga
deoarece legaturile de la maini nu pareau sa se slabeasca. Usa de la subsol s-a
deschis si l-a vazut pe Matt coborand scarile. Nici nu s-a uitat la ea cand s-a
aplecat asupra celeilalte fete si, dintr-o singura miscare a ridicat-o pe
picioarele ei. Au inceput sa urce scarile . Usa s-a inchis inainte ca ea sa
spuna ceva si linistea a pus din nou stapanire pe incapere.
Nu intelegea ce era cu logodnicul
ei. Ea fusese adusa aici de la spital, el reusind sa ii reataseze mana si
piciorul intr-un mod miraculos fara nici o urma. Apoi i-a oferit niste clipe de
placere de neuitat, iar acum a reusit sa readuca la viata o fata pe jumatate
moarta. Daca era asa pus pe fapte bune de ce o tinea legata? Ce avea de gand sa
faca cu ea in continuare. Nu a reusit sa isi termine ideea ca usa de la subsol
s-a deschis iar. Matt a coborat, i-a dezlegat mainile si picioarele, si-a cerut
scuze si a escortat-o sus pe scari, afara din subsol. A simtit cum e pe cale sa
lesine, iar dupa cateva secunde era doar o bucata de carne care atarna de gatul
lui. Era deja a patra oara in care in mod inexplicabil isi pierdea cunostinta. Probabil
de aceea nu intelegea ce se intampla, corpul ei ceda prea repede. A deschis ochii
si era in patul sau, Matt invelind-o cu patura, sarutand-o pe frunte si
soptindu-i ceva la ureche. Nu reusit sa inteleaga ce a spus si a adormit la
loc.
*acum cititi povestea invers.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu