miercuri, 20 noiembrie 2013

Intermission

Ce rahat se intampla? Eu nu mai inteleg nimic. Nimeni nu stie nimic. Nimeni nu vrea sa imi explice. Nu merit. Am exagerat. Nu trebuia sa fac asta. M-am grabit. Creier prost. Abia ma linistisem. Am vrut sa fac ceva dragut. Consider ca am reusit. Atunci de ce atata drama? De ce block. De ce respingere. De ce nici un semn. Nu merit. Nici tu nu meriti. Nu a fost intentia mea sa suferi. Macar cu ce am gresit? Spune-mi, sa nu ma mai urc pe pereti. Nu merit. Sunt confuz. Nu stiu ce am facut. Am o idee, dar e stupida. Doar dintr-atat? Vrei sa te las in pace de tot? Pot sa fac si asta. Dar da-mi o explicatie. Nu ma lasa asa. Nu e corect. Nu e drept. Nu esti tu. Nu a insemnat nimic? De ce asa brusc. Ce-am facut. Spune-mi ca sa nu imi mai dau pumni in cap. Cum pot sa ma fac auzit? Cum pot sa ma fac inteles? As da orice. As face orice. Pentru tine. Pentru noi. Dar mai ales pentru tine. Pentru mine era de ajuns. Era in regula. Ma simteam bine. Am dormit bine. Am dat-o in bara din nou. Prostule. Prostule. Prostule . Prostule. Prostule. Prostule . Prostule. Prostule. Prostule . Prostule. Prostule. Prostule. Ea te-a avertizat. Dar n-ai ascultat. Vreau sa ii fie bine. As da orice. Vreau sa stiu doar de ce. Nu merit? Nu merit. Nu accept. Trebuie sa merit. Macar atat. O firimitura. Sa nu ma simt ca ultimul om. Liniste. Migrena. Control. Mi-e frica. Ma doare ochiul. Cel lipsa. Ma doare deasupra. Ati revenit hienelor. Pastile. Las ca vedeti voi. Nu ma doborati. Am cazut. O sa ma ridic. Eventual. Chiar daca nu imi spui motivul. O sa imi revin. O sa dureze mai mult. Dar imi revin. Sunt puternic. Sunt stapanul propriei mele sorti. Sunt maestrul papusar al vietii mele. Sper sa fii bine. Sper sa incepi sa iti revii. Daca tu consideri ca asa trebuie. Asa trebuie. E greu. Dar accept. Si o sa fiu aici. Acum. Totdeauna. Cand o sa fi fericita. Adu-ti aminte. Cauta-ma. Fa-ma si pe mine din nou fericit. E pacat. Am ras azi. Ras fortat. Imi e greu sa port o masca. Ma ingradeste. Vreau sa fiu liber. Vreau sa fiu fericit. Nu merit. Sunt un prost. Mi-am facut sperante. Am visat frumos. Degeaba. Inutil. Data viitoare nu. Nu o sa mai fie o data viitoare. Nu mai merge asa. Preferam sa se termine altfel. Daca tot se termina. Preferam sa imi bag eu picioarele. Imi era mai usor. Dar asa brutal. Merit? Nu merit. Ba merit. Nu stiu. Am nevoie. Nu stiu de ce. De ceva. De cineva. Ma invart in cercuri. De ce? Nu stiu. Nu e corect. N-am gresit cu nimic. Astept. Timpul trece greu. Nodul din stomac nu mai dispare. Nici migrena. Mai luam o pastila. N-am mancat nimic azi. Ma autodistrug? Nu. Imi trece. Am si eu voie. Nu e genul meu. Dar odata la ceva timp trebuie sa pun armele jos. Trebuie sa ma predau. Trebuie sa ating fundul. Trebuie sa privesc sfarsitul in ochi. Altfel nu am cum sa ma ridic. Inca astept. Ceva. Un semn. Un cuvant. O propozitie. O fraza. O revenire. O reconciliere. O explicatie. Nu merit? Nu merit. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu. Nu stiu.

2 comentarii:

Anonim spunea...

incertitudinile adolescentei! comunicarea este rezolvarea si parasirea orgoliului!

dialogcutine spunea...

nu e vorba de adolescenta. e mult mai complicat. eu nu sunt asa oricum. cand am scris asta am fost intr-un loc nu prea bun.